iubire sau obsesie?

Dupa orice relatie traiesti cu gandul la ce tocmai ai pierdut sau s-a terminat pana cand incepi o relatie noua? Sau mi se intampla doar mie? :-s
Ce fain e sa te poti detasa complet, dar parca urmele lasate de ultima relatie te urmaresc peste tot. Parca ai fi blocat. Desi au trecut luni de zile de cand am vorbit ultima data, de cand ne-am vazut ultima data, de cand am facut dragoste ultima data.. parca nu a trecut nicio zi. Uneori am senzatia ca aseara am facut dragoste cu ea ultima data. Ii simt si acum trupul infierbantat alintandu-se peste mine, imi revin flash-uri cu ea zvarcolindu-se de placere.
Ce egoisti suntem cand facem dragoste. De cele mai multe ori ne concentram doar asupra noastra. Ne intereseaza sa avem noi orgasm. Daca si partenera reuseste sa ajunga la orgasm odata cu noi atunci e ok. Daca nu, soarta. O dam in complimente pentru a ne masca egoismul. "Iubi, ma innebunesti. sau Esti atat de buna ca nu reusesc sa ma controlez. sau Dumnezeule cat de bine te misti, ma termini imediat." Aiurea (de cele mai multe ori; mai sunt si cazuri in care chiar asa e, tipa e super buna). Este egoism pur. Si o spun din experienta. Da, reusesti sa te controlezi, reusesti sa iti astepti partenera. Daca vrei. E o chestiune de exercitiu mental si respiratoriu. Dar nu voi intra aici in detalii din astea tehnice. Revin.
E de ajuns sa vad in statia de tramvai o fata cu aceeasi frizura ca a ei, sau cu o fizionomie asemanatoare cu a ei, sau cu mainile asemanatoare cu ale ei, e suficient sa observ aceeasi nuanta de oja sau acelasi machiaj pentru a ma intoarce cu gandul la ea. Involuntar. Si-atunci suspina sufletul in mine atat de tare incat senzatia devine fizica, imi simt stomacul apasat de o durere surda, imi simt inima stransa pentru o clipa, ceva similar cu un motor care se inneaca pentru o secunda inainte de a porni din nou. Si-apoi repede mintea mea incepe sa lucreze. E greu de spus daca rationalul din mine iese la suprafata in mod constient sau este si asta o reactie de autoaparare. "Andrei, forget about it, stii ce ti-a facut, stii ca nu e buna pentru tine, stii ca ai gresit si nu poate sa te ierte, stii cat ai suferit" etc etc. Si incerc sa ma gandesc la altceva. Uneori insa nu reusesc. Si sunt purtat de ganduri si de amintiri dureros de vii in mine. Si pentru cateva clipe suntem din nou unul langa celalalt, incercand sa ne explicam gesturi care au dus la despartirea noastra, incercand sa evitam greseli facute pentru a schimba destinul, pentru cateva clipe suntem din nou impreuna, facem dragoste uneori, continuam o discutie in contradictoriu pe care am avut-o inainte sa ne despartim sau nu am avut-o deloc dar o avem in mintea mea, ne spunem uneori cuvinte dulci de impacare iar alteori ne aruncam vorbe grele in timp ce ne judecam unul pe celalalt. De cele mai multe ori imi vine sa las tot si sa revin in tara sa o caut, imi vine sa urlu de durere. Durere cauzata de dorul dupa ea? Sau durere de singuratate? Nici acum nu mi-e clar.
Pana la urma sunt constient ca nu imi face bine. In momentele de maxima luciditate sunt convins ca daca as putea da timpul inapoi as evita o relatie cu ea in primul rand pentru ca mi-a fost la inceput o foarte buna prietena, inainte ca intre noi sa se nasca o poveste de dragoste. Acum insa nu mai stim nimic unul despre celalalt de cateva luni. Si doare ca am pierdut o iubita. Si doare inca si mai tare ca am pierdut o prietena. Si ma gandesc acum la ce as face daca ar suna din nou. Da, DACA. Mereu apar acesti DACA. Si mereu prea tarziu, mereu dupa. Probabil i-as spune ca vreau sa fim prieteni din nou. Imi doresc s-o stiu fericita si sunt constient ca fericirea ei nu este in bratele mele. Am facut asta cu Ana si am castigat inapoi o prietena adevarata. Ar trebui sa fiu in stare sa fac acelasi lucru si cu ea. Teoretic.
Si tot nu mi-am raspuns la intrebarea initiala. Probabil imi voi raspunde peste ani, sper sa fiu mai intelept peste cativa ani.

ganduri

Incerc sa ma concentrez. Sunt la cursul de Storyboard cu Fracchia, sau Miaccia Boy, zi-i cum vrei; un tip la vreo 50 de ani care are o firma de productie de filme documentare.
Mi-e gandul la testul de engleza care va urma in mai putin de o ora. Aici se face un soi de brainstorming privind realizarea unui documentar despre Albe Steiner, o scoala de aici din Torino. Alice rade. E frumoasa. Si devine si mai frumoasa cand surade. As vrea sa ii spun ca e super dulce in blugi si cizmulitele ei viu colorate - ii dau un aer adolescentin. Dar nu am curaj, mi-e frica de o eventuala reactie negativa. E plictisita si ea. Incearca sa citeasca ceva notite printate de pe Wikipedia despre "Shining", ultimul film pe care l-am vazut si discutat la orele de engleza. Sunt cat se poate de distras, parte de colegii care discuta in grupuri, parte de Alice care ma bruiaza cu frumusetea ei. Pacat ca e prea tanara pentru mine, e fix la varsta la care fetele se descopera pe ele insele, descopera femeia din ele, descopera propria putere de seductie. 22 de ani. Varsta destul de interesanta. Experientele emotionale, sexuale si sociale de acum o vor defini ca femeie si ca persoana. Deci nu e buna pentru mine. Sau eu nu sunt bun pentru ea, priveste situatia cum preferi. Eu am nevoie de o femeie deja coapta, deja trecuta prin experientele tipice perioadei de 20-25 de ani. Dar e totusi ceva. Foarte des o surprind privindu-ma, fara un motiv anume. Zambeste de cele mai multe ori cand o privesc, si acum e curioasa sa vada ce scriu. Spre norocul si confortul meu ea nu intelege romana, deci pot continua sa scriu linistit despre ea, cu ea langa mine. Gata... acum trebuie sa vedem ceva inregistrari facute in timpul primei vizite la Albe Steiner...