Partidul - Poporul - Romania

Nu pot sa nu comentez un pic despre mitingul USL care se desfasoara in aceste momente (in care scriu) pe National Arena din capitala tarisoarei noastre dragi.

Uitandu-ma, pentru cateva secunde, la TV, mi-au revenit amintiri de pe vremea cand eram pe punctul de a deveni pioner, si anume marele adunari de mase organizate de PCR. Daca ati uitat cumva dati-mi voie sa va arat o fotografie asa... sa va mai improspatez memoria nitel.

Va aminti acum? OK. Iata acum o fotografie alb-negru de la mitingul USL de astazi.

Nu-i asa ca incep sa va revina amintiri infioratoare? Mie da.
Eu cred ca mai degraba dadea USL o paine la fiecare om de pe National Arena decat sa-i care pana la Bucuresti pentru circ pe stomacul gol.... zic si io intr-un acces de gandire pragmatica.
Si ca sa fie asemanarea si mai izbitoare, zic sa ni-l amintim pe tovarasu' Ceausescu un pic vorbind in public, explicand cum transforma el patria si bla bla, dar mai ales cum gesticula el cu mana ba sus, ba jos, ca sa fie mai clar si sa nu credeti cumva ca omul nu vorbeste serios.

Si ia uitati cum gesticuleaza in zilele noastre, tovarasul Crin Antonescu, vorbind el in public asa, explicand el asa - cum transforma el patria asa (se mai uita cineva la virgule si cratime? :-s ), si bla bla, dar mai ales cum gesticula el asa - cu mana ba sus, ba jos asa, ca sa fie mai clar m-ati inteles si sa nu credeti ca omul va minte (vai, nu) m-ati inteles pac pac, vorba colegului sau de partid Gigi Becali.

Din pacate nu am apucat sa fac un printscreen cu Antonescu live pe National Arena, dar asta este la fel de sugestiva.

Mi se face pielea de gaina, mi se face greata, ma apuca groaza, pandaliile, caut extraverale si ma rog la Dumnezeu sa nu ajunga astia la putere ca nu de alta, dar e pacat de miile de frati romani care au murit la revolutie si in timpul mineriadelor pentru ca tara noastra, Romania, sa nu mai fie condusa de astfel de indivizi, ca sa nu le spun "elemente". Vorba aia, speranta moare ultima.

Exorcizare

You pop up in my mind. Exact asta e ce se intampla. Stii reclamele alea care apar imediat ce intri pe un site... mari.. antipatice la un moment dat chiar... Exact asa apari tu in mintea mea. Si stim amandoi - au trecut atatea luni de cand ne-am despartit.

Ascult Tracy Chapman, pe care am "descoperit-o" datorita tie, si piesele ei ma fac sa ma gandesc la tine, la "noi". La "noi"-ul ala care a existat odata si care a fost atat de fain... Stiu ca probabil pe tine Tracy Chapman te trimite cu gandul in alte parti - dar nu ma intereseaza absolut deloc. In microuniversul meu Tracy Chapman, amestecata cu sentimentele pentru tine, m-au facut sa vibrez.
De asta te alintam "Ghiocel" si nu altfel. (De fapt Tracy Chapman nu are nicio legatura cu felul in care te alintam, sa nu intelegi gresit.) Pentru ca dupa o lunga perioada de singuratate tu, Iuliana, ai fost cea care a reusit sa ma faca sa ma simt viu din nou. Ai fost un simbol. Si vei ramane omul care intrupeaza tot ce mi-am dorit de la o femeie si nu am fost in stare sa pastrez langa mine. Un simbol al unui inceput nou si frumos in existenta mea, un simbol al unei iubiri care ar fi putut dainui o viata de om si mai mult poate.

Si la naiba cu toate problemele si discutiile si momentul in care ne-am despartit. Ne-am iubit - asta e ce conteaza si ce ramane in final in memorie. Si pot sa spun asta deschis. Nu mi-a parut rau nicio clipa ca te-am cunoscut, ca te-am iubit, ca am trait toate clipele acelea frumoase impreuna, ca am facut impreuna toate nimicurile pe care le-am facut. Regret ca a fost scurt. Si da - a fost vina mea. But fuck that! Nu despre asta vreau sa vorbesc.

Cu tine am reusit sa compun. Sa creez ceva. Eram eu, incepeam sa ma deschid... (incepeam sa imi bag mintile-n cap...) Too late though. Raul fusese deja facut...
Nu, nu scriu asta in speranta de a ne impaca. Stiu foarte bine care sunt sansele in acest sens si mai stii si tu ca nu cred in faza cu "ciorba reincalzita" - nu ar fi niciodata la fel. Incerc sa te exorcizez. Simplu (de zis).

Ma doare ca nu mai vorbim cum vorbeam inainte sa fim imprenua, dar sunt constient ca lucrul asta nu se va intampla din nou poate niciodata, e unul din riscurile pe care mi le-am asumat cand ti-am propus sa fim mai mult decat friends with benefits. Nu pot fi obiectiv, nu pot fi indiferent. Esti in continuare in mintea mea. Si nu, nu as vrea sa dispari din gandurile mele. As vrea sa fii in continuare in gandurile mele pentru ca imi esti draga si acum, dar as vrea sa nu mai simt golul asta in piept cand ma gandesc la tine. E aiurea, crede-ma.
Nu, nu iti cer sa revii sa umpli golul despre care vorbesc, ar fi aberant.

Vreau sa stii ca imi este dor de tine. Sa te vad, sa te aud, sa te ascult... Imi pare rau ca am insistat pentru ceva pentru care tu nu erai pregatita si pentru care eu nu aveam maturitatea necesara. Imi pare si mai rau ca te-am pierdut ca prietena, nu ca iubita. Ca iubita - asta e - my fault, am discutat despre asta si nu are rost sa reluam.

Nu-ti cer nimic. Imi astern gandurile in speranta ca astfel voi putea sa dorm, sa imi vad mai departe de viata mea cu proiecte si clienti si frig si ploi si facebook-ul ala superficial si plin de aiureli si poate o poanta sau niste amabilitati sterile schimbate intre noi din cand in cand... In speranta ca poate voi reusi sa nu ma mai gandesc la tine ca la cineva pe care l-as fi putut avea alaturi toata viata dar pe care l-am pierdut... Not an easy task... I know...

Te las Iuli. Sau ma las pe mine. Nu mi-e foarte clar. Iti doresc numai bine. Sper din tot sufletul sa putem vorbi curand ca doi vechi prieteni din nou.
Ramai acelasi om bun si cu suflet frumos de care m-am indragostit eu.