frica de adevar chiar trezeste monstri!

Este evidenta tendinta romanilor de a reconsidera monarhia (in ciuda cruntelor campanii de manipulare, dezimformare si spalare de creier), de a privi monarhia constitutionala ca pe ceva nu doar benefic dar mai ales necesar si poate ca mai mult ca oricand astazi sintagma "Monarhia salveaza Romania" este un adevar din ce in ce mai evident pentru din ce in ce mai multi romani de buna credinta.

Monarhia incepe sa fie privita de catre un numar din ce in ce mai mare de romani ca pe singura alternativa viabila si posibila pentru a scoate Romania din mizeria economica, sociala si mai ales morala in care se zbate de atatia ani de zile.
Iar asta nu convine sistemului actual (cititi gasca de ticalosi). Asa incat cine altcineva ar fi putut lansa un atac tipic securist de mare impact asupra celui mai important simbol al istoriei si demnitatii romanilor, daca nu pilonul principal al actualului sistem, insusi presedintele de sorginte comunista auto-declarata! Cu alte cuvinte, ce ticalos securist mai mare decat traian basescu ar fi putut scoate la rampa actualul sistem (cititi gasca de ticalosi, repet)? E logic.

Scriu astazi pentru ca ma simt vinovat intr-o oarecare masura fata de toti prietenii si cunoscutii mei, precum si fata de familia mea. Da, in 2004 am facut campanie pentru cel care astazi, din pozitia de presedinte al Romaniei, ataca in mod ticalos, nejustificat si complet mincinos pe MS Regele Mihai I.

Imi cer iertare fata de cei pe care i-am rugat sau convins sa voteze acest individ care, ieri, s-a plasat singur pe centura istoriei Romaniei. Imi pare atat de rau ca am facut campanie electorala pentru acest jeg uman si politic in 2004.

Acest ticalos isi permite sa arunce cu noroi in singurul simbol de demnitate, corectitudine si dragoste de neam care se mai afla inca in viata, nefiind constient ca fara deciziile dure dar necesare luate de MS Regele Mihai I la momentul lor poate ca Romania nici nu ar mai fi existat astazi ca stat unitar si independent!

Daca m-am simtit vreodata reprezentat de acest presedinte, acum el nu ma mai reprezinta. De altfel, din punctul meu de vedere, el nu mai reprezinta nici statul roman, este doar o eroare in hartii. O imensa anomalie istorica. Voi lupta ca niciodata astfel de personaje sa nu mai ajunga in pozitii de pe care sa faca atat de mult rau tarii mele, poporului meu si implicit mie.

De azi inainte voi lupta pentru monarhie constitutionala, pentru adevarul istoric, pentru redobandirea demnitatii neamului meu de romani, pentru leadership responsabil si vizionar si pentru democratie. Asa sa-mi ajute bunul Dumnezeu!

iubire sau obsesie?

Dupa orice relatie traiesti cu gandul la ce tocmai ai pierdut sau s-a terminat pana cand incepi o relatie noua? Sau mi se intampla doar mie? :-s
Ce fain e sa te poti detasa complet, dar parca urmele lasate de ultima relatie te urmaresc peste tot. Parca ai fi blocat. Desi au trecut luni de zile de cand am vorbit ultima data, de cand ne-am vazut ultima data, de cand am facut dragoste ultima data.. parca nu a trecut nicio zi. Uneori am senzatia ca aseara am facut dragoste cu ea ultima data. Ii simt si acum trupul infierbantat alintandu-se peste mine, imi revin flash-uri cu ea zvarcolindu-se de placere.
Ce egoisti suntem cand facem dragoste. De cele mai multe ori ne concentram doar asupra noastra. Ne intereseaza sa avem noi orgasm. Daca si partenera reuseste sa ajunga la orgasm odata cu noi atunci e ok. Daca nu, soarta. O dam in complimente pentru a ne masca egoismul. "Iubi, ma innebunesti. sau Esti atat de buna ca nu reusesc sa ma controlez. sau Dumnezeule cat de bine te misti, ma termini imediat." Aiurea (de cele mai multe ori; mai sunt si cazuri in care chiar asa e, tipa e super buna). Este egoism pur. Si o spun din experienta. Da, reusesti sa te controlezi, reusesti sa iti astepti partenera. Daca vrei. E o chestiune de exercitiu mental si respiratoriu. Dar nu voi intra aici in detalii din astea tehnice. Revin.
E de ajuns sa vad in statia de tramvai o fata cu aceeasi frizura ca a ei, sau cu o fizionomie asemanatoare cu a ei, sau cu mainile asemanatoare cu ale ei, e suficient sa observ aceeasi nuanta de oja sau acelasi machiaj pentru a ma intoarce cu gandul la ea. Involuntar. Si-atunci suspina sufletul in mine atat de tare incat senzatia devine fizica, imi simt stomacul apasat de o durere surda, imi simt inima stransa pentru o clipa, ceva similar cu un motor care se inneaca pentru o secunda inainte de a porni din nou. Si-apoi repede mintea mea incepe sa lucreze. E greu de spus daca rationalul din mine iese la suprafata in mod constient sau este si asta o reactie de autoaparare. "Andrei, forget about it, stii ce ti-a facut, stii ca nu e buna pentru tine, stii ca ai gresit si nu poate sa te ierte, stii cat ai suferit" etc etc. Si incerc sa ma gandesc la altceva. Uneori insa nu reusesc. Si sunt purtat de ganduri si de amintiri dureros de vii in mine. Si pentru cateva clipe suntem din nou unul langa celalalt, incercand sa ne explicam gesturi care au dus la despartirea noastra, incercand sa evitam greseli facute pentru a schimba destinul, pentru cateva clipe suntem din nou impreuna, facem dragoste uneori, continuam o discutie in contradictoriu pe care am avut-o inainte sa ne despartim sau nu am avut-o deloc dar o avem in mintea mea, ne spunem uneori cuvinte dulci de impacare iar alteori ne aruncam vorbe grele in timp ce ne judecam unul pe celalalt. De cele mai multe ori imi vine sa las tot si sa revin in tara sa o caut, imi vine sa urlu de durere. Durere cauzata de dorul dupa ea? Sau durere de singuratate? Nici acum nu mi-e clar.
Pana la urma sunt constient ca nu imi face bine. In momentele de maxima luciditate sunt convins ca daca as putea da timpul inapoi as evita o relatie cu ea in primul rand pentru ca mi-a fost la inceput o foarte buna prietena, inainte ca intre noi sa se nasca o poveste de dragoste. Acum insa nu mai stim nimic unul despre celalalt de cateva luni. Si doare ca am pierdut o iubita. Si doare inca si mai tare ca am pierdut o prietena. Si ma gandesc acum la ce as face daca ar suna din nou. Da, DACA. Mereu apar acesti DACA. Si mereu prea tarziu, mereu dupa. Probabil i-as spune ca vreau sa fim prieteni din nou. Imi doresc s-o stiu fericita si sunt constient ca fericirea ei nu este in bratele mele. Am facut asta cu Ana si am castigat inapoi o prietena adevarata. Ar trebui sa fiu in stare sa fac acelasi lucru si cu ea. Teoretic.
Si tot nu mi-am raspuns la intrebarea initiala. Probabil imi voi raspunde peste ani, sper sa fiu mai intelept peste cativa ani.