Zilele trecute am optat pentru un pranz light. Mai exact.. rosii cu branza.
Nu credeam ca voi ajunge sa spun ca imi este dor de tara atat de tare. Mi se facuse o pofta de niste cas romanesc ca nu pot sa va explic in cuvinte.
Mi-e dor de bucataria noastra, de aerul de acasa..
E ciudat ca abia cand te afli departe de tara si de ai tai iti dai seama cat de mult esti legat de pamantul in care te-ai nascut, de locurile in care ai crescut. Cat de acut se simte..
Departarea asta ma transforma intr-un mare iubitor de tara.
Asa am ajuns si eu sa iubesc Romania...cand eram in Germania, dupa aia prin Italia...
ReplyDeleteParca tin minte, ca prin vis, o lectie de la romana din clasa a XII-a...nu reusesc sa-mi amintesc autorul...dar o fraza anumita trata dorul. Trebuie sa imi reamintesc...e atat de frumoasa...dar zici ca zboara pe langa mine si n-o pot prinde!
Concluzia mea este insa una pozitiva...dorul te face sa constientizezi ceea ce esti si ai (chiar fiind departe)!